Fals în declaraţii. Tipicitate

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta își desfășoară activitatea. Declaraţia poate să fie făcută oral sau în scris, simplă sau cu explicaţii, spontană sau la cerere, iar în cazul declaraţiei scrise, aceasta poate să fie transmisă printr-o a treia persoană, care va atesta semnătura declarantului. Totodată, declaraţia scrisă trebuie să fie asumată de autor, de regulă prin semnarea acesteia. În plus, pentru ca acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului să devină element material al infracţiunii de fals în declaraţii, o asemenea declaraţie trebuie să fie dintre cele care, potrivit legii sau împrejurărilor, servește la producerea vreunei consecinţe juridice. Altfel spus, nu orice declaraţie mincinoasă făcută în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta își desfășoară activitatea constituie fals în declaraţii, ci doar aceea care este aptă să cauzeze consecinţe juridice, iar aceste consecinţe pot să decurgă dintr-un text de lege sau din împrejurări. Din punct de vedere al laturii subiective, forma de vinovăţie proprie infracţiunii de fals în declaraţii este intenţia directă, deoarece acţiunea făptuitorului de declarare necorespunzătoare a adevărului se face în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul. Pentru ca fapta să fie săvârșită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, este esenţial ca subiectul activ să știe care sunt consecinţele juridice pe care declaraţia sa necorespunzătoare adevărului le-ar putea produce. Atunci când efectele juridice ale declaraţiei făcute în faţa unui notar public nu rezultă direct din lege, ci din împrejurări și anume din practicile notariale în materia contractelor de ipotecă, pentru a cunoaște asemenea consecinţe juridice este esenţial ca făptuitorul să fie informat asupra lor. Dacă, însă, inculpatul, care nu are cunoștinţe de drept, nu a cunoscut consecinţele juridice ale declaraţiei sale necorespunzătoare adevărului făcute în faţa notarului public, el nu a săvârșit fapta cu intenţie directă, și astfel nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii. 

– Codul penal: art. 326