Refuzul de recunoaștere a dreptului de deducere TVA. Operaţiune economică fictivă

DREPTUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Rezumat

Fără a se putea stabili cu titlu general în sarcina unei persoane obligaţia de a verifica emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere a TVA, o obligaţie de diligenţă apreciată în funcţie de elementele particulare ale cazului nu este exclusă. Singurele orientări oferite de CJUE în aplicarea „testului cunoștinţei” sunt în materia obligaţiilor vamale – în cauza C-454/10 (Oliver Jestel) reţinându-se că formula „ar fi trebuit să știe în mod normal” se referă la comportamentul unui operator avizat și diligent, cu menţiunea că trebuie să fie luate în considerare informațiile care erau la dispoziţia acestuia sau despre care acesta trebuia să aibă în mod normal cunoștinţă, în special ca urmare a obligaţiilor sale contractuale. Un prim element ce poate fi avut în vedere este faptul că subcontractantul final (care se presupune că a executat lucrările) este același pentru toate lucrările, indiferent de partea cu care reclamanta a încheiat contractele subsecvente. Desemnarea aceluiași contractant final, imposibil de verificat de către organul fiscal, reprezintă o împrejurare relevantă în cauză. Asumarea unei participări strict scriptică la derularea contractelor de achiziţie nu este de natură să exonereze o parte de obligaţiile ce îi incumbă în calitate de subantreprenor. Faptul unei părţi contractante de a fi acceptat relaţii contractuale cu terţi indicaţi de ofertantul câștigător, rezultatul final fiind executarea lucrărilor de aceeași firmă, neverificabila, implică că aceasta a acceptat să participe într-un lanţ tranzacţional, a cărui ultimă verigă era prestabilită, asumându-și riscul unor parteneri contractuali necunoscuţi, aspecte ce nu pot fi caracteristice unui operator economic avizat. Cu privire la această ultimă noţiune, trebuie subliniat că obligaţia de a verifica societăţile cu care va colabora în vederea executării contractelor este determinată legal de dispozițiile O. U. G. nr. 34/2006. Subcontractarea în materia achiziţiilor publice se poate realiza în condiţii de transparență, cu acceptul și informarea autorităţii contractante. Contractele cu subcontractorii sunt anexă la contractul de achiziţie publică, aceștia nu pot fi schimbaţi fără acceptul autorității contractante, raportul procedurii cuprinde menţiuni privind partea din contract pe care ofertantul câștigător a declarat că o subcontractează, împreună cu denumirea/numele subcontractanţilor, anunţul de atribuire cuprinde valoarea și partea din contract care urmează să fie subcontractată. Aceste obligaţii ce revin ofertantului câștigător particularizează, totodată, obligaţiile subcontractantului care, în temeiul contactului, devine parte în derularea contractului de achiziţie publică și, în această calitate, nu se poate prevala de omisiunea de a efectua verificări privind proprii subcontractanţi. 

– Legea nr. 227/2015: art. 11 alin. (1)
– Directiva 2006/112: art. 168 lit. a) – O. U. G. nr. 34/2006: art. 45 alin. (2), art. 67-69, art. 225 – H. G. nr. 925/2006 
– CJUE, Maks Pen EOOD, C-18/13, Bonik EOOD, C-285/11, Staatssecretaris van Financiën/ Schoenimport „Italmoda” Mariano Previti vof, C-131/13, Turbu. com BV, C-163/13), Turbu. com Mobile Phone’s BV, C-164/13, Staatssecretaris van Financiën, cauzele conexate C-131/13, C-163/13 și C-164/13, Mahagében kft/Nemzeti Adó és Vámhivatal Dél dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága, C-80/11, Péter Dávid/Nemzeti Adó és Vámhivatal Észak alföldi Regionális Adó Főigazgatósága, C-142/11, cauzele conexate C-80/11 și C-142/11, Oliver Jestel, C 454/10, Axel Kittel, C-439/04, Recolta Recycling SPRL, C-440/04, cauzele conexate C-439/04 și C-440/04