Cerinţa motivării deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii în noul Cod de procedură fiscală

DEZBATERI

Rezumat

Cerinţa motivării deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii de către organul fiscal trebuie înţeleasă în sensul că pericolul care justifică luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie extrinsec faptelor controlate, respectiv să rezulte din alte elemente de fapt decât cele care compun însuşi comportamentul fiscal sancţionat şi considerat necorespunzător prevederilor legale fiscale. Cu excepţia unor ipoteze faptice restrânse cu privire la care însuşi legiuitorul, prin acte subsecvente Codului de procedură fiscală, a reţinut o prezumţie simplă de existenţă a pericolului de sustragere / ascundere / risipire a patrimoniului debitorului, împrejurările ce justifică necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii trebuie să fie, ca regulă, distincte şi extrinseci faptelor fiscale sancţionate de organul fiscal şi să fie evidenţiate ca atare în deciziile emise, iar nu deduse automat din comportamentul intrinsec al contribuabilului. 

Cuvinte-cheie: motivare, măsuri asigurătorii, elemente extrinseci, pericol desustragere/ascundere/ risipire a patrimoniului debitorului