Unele aspecte privitoare la termenul de exercitare a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, în relaţie cu accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil

DEZBATERI

Rezumat

Modificarea, prin Legea nr. 310/2018, a dispoziţiilor alin. (4) al art. 513 C. pr. civ. , în partea lor privitoare la soluţia ce trebuie pronunţată în cazul în care revizuirea a fost exercitată pentru existenţa unor hotărâri potrivnice rezultată din nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, clarifică îndeajuns de limpede, chiar dacă doar implicit, sfera de cuprindere a motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. : revizuirea exercitată pentru acest motiv îngăduie nu doar, precum sub fostul Cod de procedură civilă, corectarea situaţiilor în care a fost nesocotit efectul negativ al lucrului judecat, ci şi a acelora în care în cel din urmă proces au fost ignorate dezlegări protejate prin efectul pozitiv al lucrului anterior judecat. Spre deosebire însă de soluţiile ori statuările care se circumscriu efectului negativ al lucrului judecat, şi a căror valorificare ori, dimpotrivă, nesocotire în cel de-al doilea proces rezultă, de regulă, din chiar dispozitivul hotărârii, în cazul dezlegărilor subsumate efectului pozitiv simpla cunoaştere a dispozitivului hotărârii pronunţate în cel din urmă proces nu le este, de cele mai multe ori, suficientă părţilor pentru a înţelege dacă prin această hotărâre asemenea dezlegări au fost, într-adevăr, respectate şi valorizate juridic sau, din contră, nesocotite, caz în care s-ar putea exercita calea de atac a revizuirii. Valorificarea ori, dimpotrivă, nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat se manifestă, în destule cazuri, subtil ori chiar insidios, implicaţiile la nivelul soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii putând fi percepute în întreaga lor dimensiune abia după cunoaşterea considerentelor pe care dispozitivul se sprijină, deci doar după redactarea şi comunicarea hotărârii. În asemenea circumstanţe, curgerea termenului de revizuire „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri” (art. 511 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. ) periclitează, în cazurile în care ultima hotărâre rămâne definitivă încă de la data pronunţării ei (deci mai înainte de a le fi comunicată părţilor pentru ca ele să-i poată cunoaşte considerentele), accesul real şi efectiv al părţilor interesate la calea de atac a revizuirii, acestea fiind ţinute să exercite revizuirea într-un termen care începe a curge şi se poate împlini mai înainte ca ele să cunoască acele considerente care le-ar putea permite să aprecieze dacă, în concret, sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac. 

Cuvinte-cheie: revizuire; efect pozitiv al lucrului judecat; termen de exercitare; acces la justiţie; proces echitabil