Infracţiunea de trafic de influenţă – complicitate. Infracţiunea de spălarea banilor – folos obţinut din infracţiuni de corupţie. Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 – complicitate. Infracţiunea prevăzută de art. 407 alin.

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Fapta persoanei care facilitează şi sprijină contactul dintre autorii infracţiunilor corelative de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, prin intermedierea constantă a comunicărilor dintre aceştia din urmă şi acceptarea remiterii, către traficantul de influenţă, a unei părţi a preţului influenţei tranzacţionate ilicit, constituie complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. , chiar în ipoteza în care, în schimbul contribuţiei sale, participantul secundar urma să primească o sumă de bani. Elementul remunerării complicelui nu legitimează, eo ipso, caracterizarea contribuţiei sale ca fiind specifică unui autor, întrucât obţinerea unui folos de pe urma activităţii infracţionale nu este esenţial şi exclusiv specifică autorului, ci poate fi urmărită de oricare dintre participanţii secundari. Disimularea, prin încheierea unui contract fictiv între două societăţi comerciale, a provenienţei ilicite şi circulaţiei unei sume de bani ce constituie, în realitate, preţul traficului de influenţă şi a cărei remitere a fost acceptată anterior de către cumpărătorul de influenţă, constituie infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. Suma de bani ce face obiectul transferului reprezintă un folos derivat din infracţiunile corelative de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, consumate prin simpla pretindere, respectiv, acceptare a plăţii unei sume de bani, în condiţiile prevăzute de normele de incriminare ale acestor ultime infracţiuni. Fapta persoanei care, în absenţa unei înţelegeri prealabile, ulterior receptării informațiilor nedestinate publicităţii transmise de o altă persoană în scopul obţinerii unui folos necuvenit, îi promite sau oferă acestuia din urmă sprijin pentru atingerea acestui scop, nu constituie complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, deoarece aceste demersuri factuale sunt ulterioare momentului consumării infracţiunii săvârşite de autor. Folosirea de informaţii nedestinate publicităţii este o infracţiune instantanee, care se consumă prin simpla divulgare sau devoalare a informaţiilor confidenţiale, în scopul prevăzut de lege, ceea ce înseamnă că atitudinea beneficiarului informaţiilor nedestinate publicităţii de a le recepta şi utiliza, eventual, pentru satisfacerea unui interes propriu, nu se circumscrie unei activităţi de complicitate, de a cărei esenţă este intervenirea sa înainte sau în timpul comiterii faptei. Divulgarea unor documente care constituie informaţii secrete de stat de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor sale de serviciu, săvârşită prin punerea la dispoziţia altei persoane a fotografiilor respectivelor documente, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, constituie numai infracţiunea prevăzută de art. 407 alin. (1) C. pen. , întrucât divulgarea absoarbe în mod natural şi acţiunea de deţinere a documentului de către autor, în afara îndatoririlor sale de serviciu. 

– Codul penal: art. 48, art. 291 alin. (1), art. 407 alin. (1) 
– Legea nr. 78/2000: art. 12 lit. b) 
– Legea nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. b)