Acţiune în pretenţii formulată exclusiv împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie. Introducerea în cauză a intervenientului forţat – asiguratul vinovat de producerea riscului asigurat.

DREPTUL AFACERILOR

Rezumat

Potrivit dispoziţiilor art. 2512 alin. (1) C. civ. , „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă”. În situaţia în care, în cauza având ca obiect pretenţii împotriva asigurătorului, este introdus prin efectul legii – art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 -, iar nu ca urmare a faptului că reclamantul ar fi solicitat obligarea şi a intervenientului-forţat la plata diferenţei de sumă ce s-ar situa peste maximul stabilit de lege în sarcina asigurătorului de răspundere civilă, intervenientul forţat nu justifică interes şi legitimare în invocarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât cea în folosul căreia curge prescripţia este societatea de asigurări, care este ţinută legal, în baza Legii nr. 136/1995 şi contractual, conform poliţei de asigurare, să achite despăgubiri. 

– Codul civil: art. 2512 alin. (1)-(2), art. 2513 
– Legea nr. 136/1995: art. 54 alin. (1)